Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari sportivi din istoria României, a încetat din viață astăzi, la vârsta de 71 de ani.
De trei luni, fostul mare sportiv era internat la Spitalul”„Elias”, după ce a fost diagnosticat cu o boală incurabilă. Starea lui s-a agravat în ultima lună, iar astăzi a încetat din viață. Dumnezeu să-l odihnească!
_________________
Cum să nu spui că fericirea are gustul viselor îndrăzneţe care, într-o zi, devin realitate? Sau gustul succesului?
“M-am născut sub o stea norocoasă. Este concluzia la care am ajuns, cântărind lucrurile remarcabile şi pe cele mai puţin plăcute care mi s-au întâmplat în viaţă. Însă, niciodată nu m-am bizuit pe noroc, pentru că, încă din adolescenţă, când am decis ce vreau să fac cu viaţa mea, am înţeles că între noroc, talent muncă şi tenacitate există o relaţie biunivocă.
Aproape toate începuturile mele s-au soldat cu eşecuri, dar niciodată nu am depus armele, ba dimpotrivă, m-am ambiţionat şi am fructificat a doua şansă pe care soarta mi-a oferit-o.
Însuşi faptul că, aproape întotdeauna, a existat şi o a doua şansă, este o chestiune de noroc, dar ca să o transform într-un succes a trebuit să dau aprig din coate. Până la urmă, norocul este momentul de graţie care apare la întâlnirea dintre muncă, talent şi oportunitate.
Am ales să-mi trăiesc viaţa ca pe un miracol, ca pe un dar divin. Toate strădaniile umanităţii de a desluşi enigma vieţii sau a modului misterios în care natura îşi urmează cursul şi îşi atinge finalitatea s-au soldat cu jumătăţi de răspunsuri.
Dacă tot ne-am născut, cred că avem datoria, fiecare în parte, să decodificăm sensurile şi înţelesurile acestui miracol şi să devenim parte a răspunsului global.
«Viaţa este un şir de nebunii inspirate», dar, dacă te călăuzeşti după un set de valori morale autentice, este simplu să faci alegerile potrivite. Faptul că, la 16 ani, am decis să plec dintr-un sătuc uitat de lume, hotărât să devin cel mai bun într-un sport atât de solicitant, poate părea o nebunie. Dar s-a dovedit a fi «o nebunie inspirată»…
”Am făcut de toate, poate cât alţii în două vieţi. Destinul a fost îngăduitor cu mine şi m-a ajutat să fac lucrurile la superlativ. Salba de medalii şi distincţii obţinute în cei 42 de ani de activitate sportivă de performanţă este o dovadă de netăgăduit.
După o viaţă atât de tumultoasă, este firesc să acumulez o sumă de datorii faţă de mine însumi. De pildă, sunt dator la capitolul odihnă şi relaxare, însă faptul că am avut şansa ca în viaţă să fac ceea ce-mi place a compensat într-o mare măsură această datorie.
De asemenea, din motive lesne de înţeles, am fost privat de bucuria de a fi un tată perfect, prezent şi total implicat în viaţa fiicei mele. Cu această datorie nu mă pot împăca, pentru că rămâne insolvabilă.
În ciuda acestor datorii faţă de mine însumi şi faţă de cei dragi, nu pot să nu fiu recunoscător lui Dumnezeu că sunt un om norocos şi fericit. Fericirea are gust de miez de pepene roşu dulce şi zemos, din care muşti cu nesaţ să-ţi ostoieşti setea, într-o zi toridă de vară… Sau, gust de tort-surpriză, făcut în casă, pentru aniversările copiilor… Sau, gustul dulceag-amărui al unui pahar de vin roşu, băut în compania celor dragi, la ceas aniversar…
În alte sensuri, sunt mult mai mult decât mi-aş fi imaginat. Puştiul firav şi timid, având doar perspectiva de a ajunge pescar fruntaş, în Mila 23, a ajuns unul dintre campionii de referinţă ai României…
Bătrânelul care ar fi trebuit să-şi plimbe nepoţii prin parcul Cişmigiu, pentru că tot nu are nepoţi, s-a apucat să lanseze proiecte temerare pentru localnicii din mijlocul cărora a plecat la 16 ani.
Şi-atunci, cum să nu spui că fericirea are gustul viselor îndrăzneţe care, într-o zi, devin realitate? Sau gustul succesului?” – Jurnalul Național – 2014
_________________
Ivan Patzaichin era cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară, unde a câștigat medalii la edițiile din 1968, 1972, 1980 și 1984.
”Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur! Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion. De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci. Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!”
Ivan Patzaichin: un ambasador de excepție al României
Din 1968, Ivan Patzaichin a participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice și a reușit performanțe impresionante.
În 1972, la Jocurile Olimpice de la Munchen, într-o serie de calificări, lui Ivan Patzaichin i se rupe pagaia. Regulamentul preciza că dacă pagaia se rupe în primii 25 de metri, atunci se reia cursa, dar cursa nu s-a oprit.
Patzaichin a reușit să obțină calificarea în finală, după ce delegația României a făcut contestație, și chiar a obținut o medalie de aur.
Are în total 7 medalii la Jocurile Olimpice (4 de aur și 3 de argint), fiind al patrulea cel mai medaliat sportiv român la Jocurile Olimpice.
