Jurnalistul Florin Condurățeanu, cel alintat de prieteni și apropiați ”Țuțu”, a fost răpus de un stop cardiac. Avea 71 de ani, Dumnezeu să-l odihnească.
Florin Condurățeanu a activat în presa scrisă, la Flacăra, Curierul Național, Jurnalul Național. A lucrat în televiziune, la OTV, Tele7ABC, Antena 2, Etno, Antena 1, Antena Stars, România TV. A scris mii de articole de ziar și a realizat mii de talk show-uri TV. A intervievat în peste 40 de ani de carieră majoritatea personalităților românești.
Era cunoscut și pentru ochelarii de vedere colorați, pentru puternicul timbru vocal, precum și după salutul său ”Vă pup pe suflete!”.
Într-un interviu acordat în 2008, Florin Condurățeanu a vorbit despre pasiunea sa pentru scris și despre primele sale articole importante publicate.
“Tatăl meu era un povestitor romantic. A fost condamnat politic cinci ani, iar eu am fost nevoit să urmez o facultate impusă. Eram un puşti şi, când au venit cei de la Securitate, au stors până şi pasta de dinţi ca să găsească ceva. A fost ceva îngrozitor. Aşa am ajuns să fac ceva care nu-mi plăcea deloc, Petrochimie.
Nu-mi plăcea, dar am ajuns şef de promoţie şi şef de proiect complex la Petromidia. Însă pasiunea mea pentru gazetărie a fost mai presus de orice. Eram colaborator la diferite publicaţii. Am scris la Informaţia Bucureştiului, dar oful meu era Flacăra, unde erau toate elitele. Elita elitelor”, spunea Țuțu în interviu.
”M-am gândit să fac un articol despre Ilie Năstase. Am făcut cum am făcut, am realizat interviul şi mi-a ieşit o poveste reuşită. Am forţat destinul pe propriu-mi tupeu. I-am pus lui Adrian Păunescu în cutia poştală interviul cu Ilie Năstase.
Nu a fost publicat imediat, aşa că i l-am mai trimis o dată. A fost atât de încântat, încât i-a cerut lui Ovidiu Ioaniţoaia să scoată un articol de-al său şi să-mi publice interviul. Cu toate acestea, din cauza dosarului meu nu puteam fi angajat acolo unde visam… la Flacăra.
Am forţat încă o dată mâna destinului. Într-o zi, la o mare adunare cu Ceauşescu la Sala Palatului, am reuşit să mă strecor şi eu în sală. Mi-a străfulgerat prin minte să vorbesc cu şeful Comitetului Central, pe nume Enache.
«Ce este mai important în viaţă decât să laşi ceva în urmă şi să fii luminos la suflet? Mă macină o pasiune care îmi arde sufletul – scrisul. Dar nu mă pot angaja».
Enache mi-a spus să trimită Păunescu o scrisoare care să sune cam aşa: «Conform înţelegerii din pauza şedinţei dintre Florin Condurăţeanu şi Enache, vă rugăm să studiaţi şi să analizaţi angajarea lui în presă».
Păunescu a refuzat categoric. Mi-a spus că nu mă lasă să mă duc la Flacăra şi că mă trimite la Scânteia. «Până la urmă, dacă eşti sinucigaş, du-te la Flacăra», a continuat el. M-am angajat la Flacăra şi am plecat ultimul de acolo. Din tot ce am scris până astăzi, cel mai mult îmi place reportajul. Reportajul te montează”, mai spunea Florin Condurățeanu.
Florin Condurățeanu, nu pot să cred! Toate interviurile pe care le-am luat prin telefon, din redacție, aveau pe fundal vocea lui. Dacă treceai pe lângă Hala Mică a Jurnalului Național auzeai de pe hol ce discuta cu colegii. Ani buni, peste zece, am stat în același birou. Ne spunea să stăm cu televizorul deschis, să luăm pulsul vieții, să știm ce se întâmplă. Avea preferații și preferatele lui, pe care îi lăuda cu voce tare.
Dacă-l suna cineva și nu voia să vorbească deloc cu el spunea scurt că e în ședință sau la volan, în trafic. Țin minte că odată, concentrați cum eram când lucram la o Ediție de Colecție, s-a întâmplat să fie liniște în redacție. A deschis ușa Marius Tucă, a intrat, ne-a privit și a ieșit fără să rostească un cuvânt. Ne-am uitat și noi unii la alții, dând din umeri: ”Oare ce a vrut să spună Marius?” La care Țuțu, cu picioarele pe birou și citind ziarul, așa cum făcea mereu, a spus: ”Mie mi se pare că a fost destul de clar!”
Și acum zâmbesc când îmi amintesc asta. Nu uit ce sărbătoare era în redacție când era ziua lui și ce bine găteau fostele soții. La fel cum nu uit cum spunea că pentru el iubirea înseamna să mănânce parizer pe borna kilometrică cu femeia de lângă el.
O lume se topește în fața ochilor noștri și nimic nu va mai fi vreodată la fel. O să ne lipsești, Țuțu!!! Dumnezeu să te odihnească în pace!”, a deplâns trecerea în neființă a lui Florin Condurățeanu jurnalista Elena Loreta Popa
”Îmi este foarte greu să vă anunț ceea ce urmează. Colegul și prietenul nostru, unul dintre cei mai minunați oameni pe care i-am cunoscut vreodată, Florin Condurățeanu, a încetat din viață.
De-a lungul timpului, prin natura lucrurilor, prin natura meseriei mele, am cunoscut foarte mulți oameni. Am lucrat cu foarte mulți oameni. Nu am întâlnit pe nimeni ca Florin Condurățeanu.
În urmă cu puțin timp am aflat că scumpul nostru coleg și prieten a intrat în șoc cardio-respirator și cu toții am sperat ca Florin Condurățeanu, așa cum a învins întotdeauna în profesie, în viață, să învingă și în această seară, dar bătălia aceasta iată nu a câștigat-o.
Ceea ce a câștigat a fost însă bătălia cu întreaga viață. Ne aflăm la finalul unui drum al unui om de un talent, de o generozitate, de o bunătate cum nu știu câți alți oameni l-ar putea concura vreodată.
Florin Condurățeanu este cunoscut de marele public pentru modul în care și-a exercitat profesia. Și-a exercitat-o impecabil. A fost alături de cei mai iubiți români și a reușit să le spună poveștile. A reușit să meargă în domeniul sanitar, de exemplu, cu un talent și cu o vocație rar întâlnită.
Florin Condurățeanu, mai mult decât orice, și-a iubit țara, a iubit pe cei care locuiesc în această țară. A luptat mereu pentru marile valori, atunci când acestea erau nedreptățite”, a spus și Mihai Gâdea.
