În urmă cu 20 de ani, mai mulți lideri ai Opoziției din Belarus au dispărut fără urmă, evenimentul devenind unul dintre cele mai notorii cazuri nerezolvate de Poliție în această țară,
Evident, mulți sunt de părere că dispariția politicienilor are legătură cu dictatura instaurată de președintele Alexandr Lukașenco, cei care i se impotriveau fiind asasinați la ordinul guvernului.
Iuri Garavski pretinde că deține adevărul în legătură cu acest subiect, iar o anchetă Deutsche Welle pornind de la informațiile furnizate de acesta pare că a descoperit implicarea membrilor unei unități militare secrete.
Iuri Garavski susține că era membru unei unități de elită și spune că are informații despre dispariția fostul ministru de interne Iuri Zaharenko, care a încercat să i se opună, în zadar, lui Lukașenco.
În 1999, Iuri Zaharenko a dispărut fără urmă, fără ca nimeni să fi aflat ce i s-a întâmplat. În ultimii 20 de ani, familia politicianului a tot sperat, că poate, undeva, acesta încă trăiește. Au fost 20 de ani de incertitudine pentru familia sa, aflată în exil, în Germania.
”Cel mai greu i-a fost bunicii mele. Când a murit – ea e bunica mea, indică Elena arătând într-o poză – ultimele sale cuvinte au fost „Iuri”, numele lui. A murit neștiind ce i s-a întâmplat fiului său”, povestește fiica politicianului, Elena Zaharenko.
Conform investigației făcute de Deutsche Welle, Iuri Zaharenko a fost asasinat de o grupare de elită în primăvara lui 1999. Pe 7 mai, patru bărbați l-au atacat pe Zaharenko în timp ce se îndrepta spre casă și l-au forțat să se urce într-o mașină. Bărbații purtau haine civile, dar făceau parte dintr-o unitate militară de elită, numită SOBR. L-au dus într-o pădure și l-au împușcat.
Informația a fost furnizată de Iuri Garavski – unul dintre bărbații implicați în răpirea și uciderea lui Zaharenko. În prezent, el e solicitant de azil în Elveția. Garavski spune că a fost implicat nu doar în asasinarea lui Zaharenko, ci și în cea a altor doi politicieni de opoziție.
”După ce ai ucis 10 sau 15 oameni, îți pierzi mințile. Te îmbolnăvești. În acest caz, 3 persoane au fost ucise și simt că îmi împovărează sufletul și mintea”, mărturisește Iuri Garavski.
Iuri Garavski a acceptat să discute cu Elena, fiica lui Zaharenko. Și ea speră să obțină în sfârșit răspunsuri la întrebările care o chinuiesc de atâția ani.
”Vreau să fiu sigură că acest bărbat chiar a fost acolo când tatăl meu a fost ucis. Vreau să simt asta în adâncul sufletului meu. Și, desigur, vreau să-l privesc în ochi. Vreau să-mi regăsesc liniștea”, a explicat Elena Zaharenko.
Elena pleacă în Elveția pentru întâlnirea cu Iuri Garavski. Va fi o călătorie dureroasă în trecut și știe asta. Dar speră că va fi și o oportunitate de a ieși, în cele din urmă, din ciclul vicios al durerii și al întrebărilor fără răspuns în care se simte captivă.
Garavski a ajuns în redacția unui ziar elvețian, Neue Zürcher Zeitung. E neliniștit, nu știe la ce să se aștepte. Ambii au fost de acord cu procedurile de securitate. Atmosfera este tensionată.
Puțin mai târziu ajunge Elena. Și ea e verificată. Apoi, în sfârșit, se așază față în față.
Asasinul, față în față cu fiica victimei
Elena Zaharenko (respiră adânc): Am venit astăzi aici să te privesc în ochi. Vreau să aflu adevărul. E important pentru mine să știu că tatăl meu a avut parte de o moarte rapidă. Multă vreme, am crezut că a fost torturat încet.
Iuri Garavski: Nu, nu, categoric nu. A fost culcat la pământ, cu fața în jos, și apoi împușcat în spate. Tatăl tău a fost împușcat, împreună cu Gonciar și Krasovski.
Elena Zaharenko: Îți voi adresa o ultimă întrebare: poți jura pe tot ceea ce ai mai drag în această lume că tot ceea ce ai spus este adevărat?
Iuri Garavski: Jur pe fiica mea – jur pe sănătatea fiicei mele – că i-am arestat și i-am ucis pe Zaharenko, Gonciar și Krasovski. Ni se spunea ”echipa de asasini” și exact asta eram.
Elena Zaharenko: Mulțumesc.
Garavski încearcă să se împace cu trecutul său. Știe că a săvârșit fapte grave, dar, în același timp, se simte și o victimă a regimului din Belarus.
”Mă simt stors ca o lămâie, sunt epuizat emoțional. E întotdeauna dificil să spui adevărul”, mărturisește bărbatul.
Iuri spune că este pregătit să se căiască în spatele gratiilor pentru faptele sale. Adevărul nu i-a adus liniștea sufletească
Elena spune că a văzut vinovăția în ochii lui, dar nu simte că i s-a luat o piatră de pe inimă.
”E foarte dificil. Acest sentiment e o povară. Zidul negru care a fost întotdeauna înaintea ochilor mi s-a prăbușit… Acum știu că tatăl meu a fost ucis. Acum știu adevărul”, spune femeia.
Elena mai spune că adevărul nu i-a adus și liniștea sufletească. La urma urmei, Belarusul este în continuare condus de același regim care i-a ucis tatăl.
