Robert Morris, student în ultimul an la Universitatea Cornell în 1988, a devenit cunoscut atunci când virusul pe care l-a creat aproape involuntar a blocat ceea ce reprezenta la acea vreme Internetul.
Ideea lui Morris era una onestă, voia să vadă doar ”cât de mare e internetul”, însă programul pe care l-a creat în acest scop a avut comportamentul unui virus, adică se replica de unul singur și comunica date serverului deținut de student.
Morris a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare și 400 de ore de muncă în folosul comunității.
În mod total suprinzător, virusul lui Morris nu poate fi considerat ca primul atac cibernetic din istorie…
Povestea primului atac cibernetic din istorie s-a petrecut pe vremea în care nu existau nici computere și nici internet, dar a afectat o rețea de transmisie de date din Franța, la mijlocului secolului al XIX-lea.
Sistemul ”semafor” a fost implementat în Franța, în 1790. Era compus dintr-un lanț de turnuri, situate la distanțe de 30-40 de kilometri unul de celălalt.
În vârful fiecărui turn se aflau niște brațe de lemn, conectate printr-o bară transversală. Prin dispunerea brațelor în diferite poziții, operatorul turnului putea reprezenta 196 de simboluri diferite.
Semnalele erau observate de către operatorul următorului turn, prin telescop și transmise mai departe. Astfel, mesajele erau transmise cu o viteză remarcabilă pentru epoca respectivă.
Rețeaua de ”semafoare” era rezervată comunicațiilor statului, dar, în 1834, doi frați, François și Joseph Blanc, au găsit o cale de a folosi acest sistem pentru a se îmbogăți.
François și Joseph Blanc făceau tranzacții cu obligațiuni de stat la bursa din Bordeaux, care era influențată de tendințele manifestate de bursa centrală, din Paris.
Informațiile legate de schimbările înregistrate pe bursă la Paris erau difuzate prin poștă, motiv pentru care cotațiile la bursele din orașele mai mici erau mereu în urmă.
Frații Blanc au realizat că dacă ar fi avut un acces mai rapid la informațiile de la Paris, ar fi putut profita de ele și ar fi câștigat mai mulți bani.
N-au fost singurii care au avut această idee, unii au folosit porumbei voiajori, alții emisari speciali, dar păsările se rătăceau adeseori, iar curierii se dovedeau uneori mai lenți chiar decât serviciul poștal.
Așa că frații Blanc au găsit o altă soluție. Au mituit un operator de semafor din orașul Tours, care primea știri despre bursă de la un complice din Paris. Treaba operatorului era să transmită aceste știri din Tours la Bordeaux, folosind ”semaforul”.
Problema pe care trebuiau să o rezolve consta în faptul că sistemul de comunicații era rezervat doar mesajelor autorităților, iar operatorul, chiar mituit, nu putea să transmită mesaje la discreție, fiindcă ar fi fost detectat.
Frații Blanc au găsit cum să treacă și peste acest obstacol. L-au instruit pe operator să introducă un anumit set de coduri în mesajele transmise de autorități, care au fost concepute să pară niște erori, dar, de fapt, conțineau informații despre variațiile cotațiilor la bursa din Paris.
În rutina obișnuită, atunci când comitea erori la semnalizare, operatorul trebuia să încifreze și o erată în transmisiile următoare. Atât eroarea, cât și erata, erau apoi transmise de la un turn la altul. După ce și ultima stație primea mesajul eronat și erata, eroarea era corectată.
Frații Blanc au plasat un alt complice, în apropierea ultimei stații din apropierea orașului Bordeaux, care urma să intercepteze ”erorile”, să le decodeze.
Înșelătoria a ținut timp de doi ani și a ieșit la iveală doar atunci când operatorul din Tours s-a îmbolnăvit și a rugat un prieten să-i țină locul. Din păcate pentru afacerea fraților , prietenul l-a trădat și l-a raportat autorităților.
Cum la acea vreme nu exista vreo lege clară în privința folosirii abuzive a sistemului ”semafor”, frații Blanc au exonerați de vreo vină.
Privind retrospectiv la acest prim atac cibernetic, se poate remarca faptul că a fost facilitat de slaba protecție pe care o avea sistemul de transmisie a datelor ”semafor”.
Probabil că, dacă nu erau frații Blanc, altcineva ar fi profitat de pe urma vulnerabilității sistemului. Atâta timp cât există o slăbiciune, oamenii o vor exploata și, la fel ca în cazul tuturor sistemelor de securitate, veriga slabă sunt oamenii.
”Povestea fraților Blanc ne amintește că, atunci când apare o invenție nouă, oamenii vor găsi o cale s-o utilizeze cu rea-credință. Este vorba o trăsătură universală a psihologiei umane”, scrie The Economist.
