Nicolae Ceauşescu e descris de mulţi dintre foştii săi apropiaţi şi colaboratori ca un om zgârcit, care nu agrea risipa. care se mulţumea cu puţin, și care cerea acelaşi lucru şi celor din jurul său.
Stilul de viaţă de la vârful conducerii de partid era însă cu totul diferit faţă de ceea ce era pe placul secretarului general.
Opulenţa era o trăsătură elementară a modului de viaţă şi la nivelul nomenclaturii provinciale.
Se părea că proletariatul, odată scăpat de jugul asupritorilor, voia să compenseze anii de lipsuri şi suferinţe. Iar acest lucru era valabil şi atunci când nomenclaturistul respectiv nu era neapărat de origine proletară, sau nu suferise în mod special lipsuri în tinereţea sa mai mult sau mai puţin revoluţionară.
În ceea ce îl privea pe Ceauşescu, el unul suferise lipsuri destule, şi în casa părintească, şi în ucenicia sa, şi în închisoare. Cu toate acestea, pofta de a profita de belşugul cotidian nu era deloc una din trăsăturile sale de caracter.
Mai mult decât atât, deseori îl dezgusta sau îl revolta risipa altora, aşa cum arată nu doar mărturiile celor din preajmă, cât şi unele documente de arhivă.
În anii 1970-1971, Ceauşescu a efectuat câteva dintre cele mai importante vizite oficiale externe de până atunci, în Statele Unite în toamna lui 1970 şi în China şi Coreea de Nord în iunie 1971.
Impactul acestor experienţe a fost mare, atât din punct de vedere politic, cât şi personal, iar concluziile la care a ajuns erau uimitoare pentru el.
Ceauşescu a descoperit în America un mod de viaţă cu care nu era familiarizat şi care se deosebea profund de ceea ce cunoscuse el acasă sau în puţinele – până atunci – vizite în străinătate.
În ţările socialiste, obiceiurile casei nu se deosebeau prea mult de ceea ce văzuse el în România, vânătorile şi mesele îmbelşugate care se organizau la Moscova semănând mult cu ceea ce se întâmpla şi la Bucureşti.
Mâncarea şi băutura trebuiau să fie din belşug, aspect considerat uneori a fi elementar, de bun simţ şi nicidecum un abuz. Stilul cu care a fost întâmpinat la Washington a fost cu totul altul.
Ceaușescu, după vizita în SUA: ”Dacă noi am da salata pe care mi-au dat-o la Casa Albă, s-ar face scandal”
Întors acasă din prima sa vizită în Statele Unite ale Americii, Ceauşescu îşi povestea cu uimire experienţa pe care a trăit-o.
”Ceea ce am mai remarcat este şi simplitatea lor în ceea ce priveşte mâncarea. Mănâncă şi puţin, şi prost gătit.
În general se servesc două feluri de mâncare; e departe de cum se face la noi. Se dă la început ceva, peşte de regulă şi o friptură. Dacă noi am da salata pe care mi-au dat-o la Casa Albă, s-ar face scandal.
La dineul care s-a oferit în onoarea şefilor de state şi guverne ni s-a dat o budincă din mălai.
Vinul ni s-a servit în nişte pahare simple şi câte o jumătate de pahar de vin alb şi o jumătate de pahar de vin roşu. L-ai băut, să fii sănătos, nu ţi se mai dă. Aşa că din acest punct de vedere lucrurile sunt foarte bune. În general se bea puţin. În orice caz la prânz nu se bea”, spunea Ceaușescu în şedinţa Comitetului Executiv din 29 octombrie 1970.
Modul economicos al americanilor l-a inspirat pe Ceauşescu.
”Aici cred că şi noi ar trebui să scoatem de prin bufetele noastre de la ministere băuturile. Să aibă bufetul suc şi apă minerală.
Va trebui să revedem şi recepţiile noastre şi fondurile noastre pe care le dăm în acest scop Ministerului Afacerilor Externe şi să stabilim nişte norme foarte strânse.
Ceea ce am mai văzut la ei în acest domeniu este că ei nu dau la nimeni pe gratis. Ei au admis 12 oameni care să mănânce gratis la Asociaţia de Politică Externă.
În afară de aceştia au fost mulţi şi care a vrut să participe la dejun şi-au plătit dejunul cu 25 de dolari. Şi asta nu a fost numai aici, ci peste tot. Îl invită pe cutare, acesta se consideră onorat, dar îşi plăteşte tacâmul.
Ni s-a spus că acest procedeu este un fel de lege în Statele Unite. Din acest punct de vedere, sunt nişte oameni foarte economi şi calculaţi”, spunea Ceaușescu în aceeași ședință.
Ceaușescu, după vizita în Asia: ”Vreau să hotărâm să interzicem adusul din străinătate”
După vizita efectuată în Asia, dincolo de numeroase concluzii politice, Nicolae Ceauşescu se arăta foarte nemulţumit de apucăturile ”burgheze” ale personalului diplomatic român, ale funcţionarilor şi specialiştilor care însoţiseră delegaţia română în vizita din ţările asiatice.
”În general s-a creat o situaţie de parcă fiecare merge în excursie;plus că este mentalitatea aceasta faţă de Asia:de aici, de când am plecat, s-a spus că trebuie să te fereşti de toate.
De aici şi atitudinea aceasta de a sta în cameră, ba că e cald, ba că nu ştiu ce mai este. De aceea au luat şi apă din Bucureşti, au luat apă din Pekin pentru Mongolia, unde este munte şi este o apă curată.
Deci, am discutat încă la Pekin, pentru că vroiau să mai trimită un avion, totuşi au cumpărat de la Pekin. (…)
Indisciplină la securitate, inclusiv la aviatori. Deşi am stabilit cu ei să nu ne mai oprim nicăieri, să mergem direct din Ulan Bator la Moscova – faceţi lista cu oamenii ca să meargă în avionul prezidenţial numai strictul necesar.
La Ulan Bator s-a constatat că, într-adevăr, din acest avion s-au scos oameni, s-au scos bagaje, în schimb s-au încărcat bagaje de la 14 oameni, între care şi mobilă, inclusiv de la Duma.
L-am întrebat pe Stoica, nu ştia. Dacă eu vă dau ordin, nu mai luaţi nici oameni, nici bagaje, şi totuşi se încarcă avionul cu două tone. Inclusiv cei de la securitate, parcă sunt boieri;nu se ţin de treabă, nu-şi fac datoria, este indisciplină”, spunea Ceaușescu în şedinţa Comitetului Executiv al CC al PCR din 25 iunie 1971.
Concluzia pe care a tras-o era firească, dar probabil că a stârnit multe îngrijorări celor vizaţi.
”Înseamnă că oamenii s-au dus acolo să-şi cumpere mobilă; înseamnă că dăm prea multă valută. Acum vreau să hotărâm să interzicem adusul din străinătate.
A devenit deja o problemă; toată lumea se luptă să stea cât mai mult şi să cumpere şi pe dracu’ din străinătate.
Să scoatem o hotărâre sau un decret privind adusul lucrurilor din străinătate, aşa cum au făcut iugoslavii acum cinci ani”, continua Ceaușescu.
Unul dintre cei vizaţi, Ion Florescu, care însoţise delegaţia de partid şi de stat în Asia, încerca să se scuze, dar Ceauşescu a rămas de neînduplecat:
”O să stăm de vorbă, că nu pe tine te compromiţi, ci ţara, poporul. Deci, pe lângă rezultate, mai sunt şi aceste lucruri, mai cu seamă că asiaticii sunt foarte deschişi.
Faptul că noi am fost aşa de deschişi şi cu populaţia şi cu copiii, dar astea s-au observat. Ce concluzie trag ei? Aceştia sunt nişte boieri, revizionişti care s-au îmburghezit, vor să vină de acasă cu totul. Când a fost vorba să cumpere, au fugit toţi în magazin”, conchidea Ceaușescu.
E dificil de apreciat dacă cele reproșate mai sus aveau drept cauză lăcomia şi spiritului ”burghez” al membrilor delegaţiei sau poate zgârcenia lui Ceauşescu, probabil era câte puţin din fiecare…
