• Home
  • Povești de viață
  • Povestea a doi frățiori chinuiți, abandonați pe șoseaua de centură. “Nu vrem să ne întoarcem la mama, ne e foame!”

Povestea a doi frățiori chinuiți, abandonați pe șoseaua de centură. “Nu vrem să ne întoarcem la mama, ne e foame!”

Povestea a doi frățiori chinuiți, abandonați șoseaua de centură a Romei. "Nu vrem să ne întoarcem la mama, ne e foame!"

Doi frățiori în vârsă de 4 și 6 anișori, Petru și Pavel, au fost găsiți de carabinieri în apropierea șoselei de centură a Romei. Murdari, înfometați, cu vânătăi și cicatrici pe trupurile lor mici, semne ale bătăilor pe care le-au primit de-a lungul anilor. Primele lor cuvinte au fost un strigăt de ajutor: “Nu vrem să ne întoarcem la mama, ne e foame!”.

Spitalul Universitar Umberto I din Roma a decis să facă publică pe Facebook povestea lui Petru și Pavel. Cei doi copii au devenit pacienții spitalului pe 10 mai, aduși de polițiștii care îi găsiseră singuri, speriați, dezorientați, dar mai ales înfometați, cu semne de malnutriție și vânătăi pe corp, abandonați într-o zonă din apropierea șoselei de centură a Romei.

Imediat au fost internați în secția de terapie intensivă pediatrică a spitalului, iar mai apoi transferați la gastroenterologie. O echipă multidisciplinară de medici s-a ocupat de situația lor, gestionând toate consecințele abuzului la care, evident, fuseseră supuși vreme îndelungată.

“Ambii au avut probleme grave de alimentație. Malnutriția a fost atât de severă, încât unele teste au sugerat, bazându-ne pe resturile găsite în stomac, că au mâncat pământ”, se arată în mesajul postat pe pagina de Facebook a spitalului.

A fost necesară intervenția medicilor și la nivel psihologic. Și nu a fost ușor, dar, cu răbdare, tact și profesionalism, lucrurile s-au îmbunătățit.

“Grija și atenția nu se limitează doar la aspectul medical. Cinci asistente dedicate, coordonate de dr. Carmine Rullo, i-au îngrijit pe rând, 24 de ore din 24, construind o relație de încredere. Iar starea de sănătate lor s-a îmbunătățit în fiecare zi.

Dacă la început evitau contactul vizual, cu timpul și datorită afecțiunii primite, încrederea lor a crescut, lăsându-se chiar și îmbrățișați.

Micuțul Petru, deși avea 4 ani când a ajuns la urgențe, nu putea să meargă. Însă, cu ajutorul fizioterapeuților a învățat să o facă, să meargă cu trotineta sau chiar să danseze.

Drumul lor spre renaștere a fost luminat de generozitatea voluntarilor, numeroasele daruri primite și dragostea imensă a tuturor profesioniștilor din sănătate care i-au îngrijit. O afecțiune nesfârșită, demonstrată în fiecare zi de asistente, medici și lucrători ai spitalului, pentru a readuce o licărire de calm și speranță în ochii celor doi micuți”.

În tot acest timp, colaborarea dintre asistența socială a spitalului și instituțiile competente a dus la decizii legale importante pentru asigurarea bunăstării copiilor. “Investigațiile – se arată în mesajul spitalului – au confirmat starea gravă de abandon a copiilor și iresponsabilitatea totală a părinților, cărora le-a fost revocată autoritatea asupra micuților”.

Băiatul cel mai mare a fost externat pe 6 iulie, însă fratele mai mic i s-a alăturat mai târziu, după ce a suferit o operație delicată de neurochirurgie pediatrică, pentru îndepărtarea cheagurilor de sânge cauzate de bătăile suferite de-a lungul anilor și care îi apăsau o zonă a creierului, afectându-i vederea, dar și alte funcții.

“Săptămâna trecută s-au întors la spital pentru un control, iar sănătatea lor s-a îmbunătățit semnificativ. Aceasta este povestea unei lupte și a unei renașteri, făcută posibilă prin spiritul de sacrificiu, colaborare și dăruire față de munca profesioniștilor extraordinari.

Le dorim celor doi îngerași ai noștri să aibă în curând o familie care să-i iubească și să le garanteze un viitor plin de bucurie și satisfacție. După câte au trecut în primii ani de viață, nimeni nu merită mai mult decât ei”, își încheie mesajul reprezentanții spitalului din Roma.

Ținându-se de mână, cei doi frățiori așteaptă ca o mamă și un tată să-i i-a sub acoperișul lor, să-i protejeze și să-i iubească necondiționat. Un final fericit de poveste, pe care-l merită cu prisosință…