Ivan Patzaichin a încetat din viaţă la vârsta de 71 de ani. Fostul multiplu campion olimpic suferea de o boală incurabilă despre care familia nu a oferit mai multe detalii.
Pe lângă performanțele sportive unice în lume, Patzaichin lasă în urma sa o poveste frumoasă şi unică de iubire, care l-a unit peste 40 de ani de soția sa, Georgiana.
”Era prin ’75, îmi făceam de lucru la maşină. Nu de alta, dar era 23 August, aveam liber şi, cum eram un tinerel cuminţel, nu găsisem altceva mai bun de făcut.
Aşa cum eram, băgat cu totul sub maşină, văd, la un moment dat, o pereche de picioare înfipte bine pe tocuri. Erau cele mai lungi picioare pe care le văzusem vreodată. Nu se mai terminau…
Timid, timid, dar am sărit ca un arc. M-am dus imediat după ea, după stăpâna picioarelor, am încercat să intru în vorbă… Nimic, m-a pus imediat la punct. N-am renunţat însă, am luat-o pe ocolite
De când am văzut-o prima dată, n-am mai avut linişte. M-am interesat pe la colegele ei şi, cu chiu cu vai, prin intermediari, am invitat-o la o cafea de ziua mea, pe 26 noiembrie. A fost de ajuns.
Anul următor, în februarie, eram deja căsătoriţi! A fost, cred eu, dragoste la prima vedere. Perechea de pantofi cu care era încălţată atunci, o mai are şi acum”, a povestit Ivan pentru oamenidepoveste.ro.
”Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu contenesc să mă minunez şi să mă întreb ce-am făcut să merit binecuvântarea de a sărbători nunta de rubin, adică 40 de ani de căsătorie, alături de Ivan. (…)
Cererea în căsătorie s-a produs la fel de fulgerător, neaşteptat şi simplu.
Am decis să petrecem revelionul împreună cu prietenii mei din Ploieşti, acasă la regretatul şi minunatul actor Zephi Alşeck, a cărui fiică este una dintre prietenele mele.
Şi atunci ca şi-acum, i-a cucerit pe toţi cu timiditatea lui, cu aerul lui de adolescent fâstâcit, prins cu lecţia neînvăţată, ori de câte ori trebuie să vorbească despre sine.
Era revelionul 1976, anul Jocurilor Olimpice de la Montreal pentru care se pregătise temeinic timp de 4 ani.
La miezul nopţii, când am ciocnit cupele cu şampanie, mi-a mărturisit că dorinţa lui cea mai mare este să ne căsătorim. ”Ce-mi răspunzi?”- m-a întrebat el, gâtuit de emoţii. Crezând că este o glumă, i-am răspuns că nu am nimic împotrivă. ”Bine, ţine minte ce ai răspuns!”
Ne-am căsătorit pe 14 februarie, pentru că pe Ivan îl aştepta un an extrem de greu, cu obiective clare şi ambiţioase care puteau fi atinse mai lesne în doi”, mărturisea Georgiana Patzaichin într-un interviu acordat în urmă cu câțiva ani femeide10.ro.
Georgiana Patzaichin spune că așteptarea întoarcerii lui Ivan din cantonamente a reprezentat în același timp o povară dar și o binefacere.
”Binefacere- pentru că am putut să-mi văd liniştită de facultate, iar prin el am avut privilegiul de a cunoaşte oameni minunaţi din elita culturală a ţării, am avut acces la unele conjuncturi onorante şi flatante.
Bref, am avut privilegiul, uneori nemeritat, al transferului de bună reputaţie şi simpatie de la el către mine.
Pentru toate acestea am plătit, totuşi, un preţ… Nu este deloc uşor să fii tânără şi să-ţi asumi cu seninătate responsabilităţi de femeie şi de bărbat în casă, în acelaşi timp. Nu este plăcut să mergi neînsoţită la spectacole, la aniversările familiei sau prietenilor.
Şi este de-a dreptul dramatic, tânără fiind, să fii singură de sărbători, mai ales când iubeşti şi eşti iubită”, mai spunea Georgiana Patzaichin.
