Adriana Oltean a ajuns una dintre cele mai cunoscute șoferițe de TIR din România, prin intermediul TikTok, unde clipurile ei ajung deseori virale.
”Mulți îmi cer sfaturi în legătură cu această meserie. Sunt curioși despre ce transport, cât de grea e meseria, la cât timp ajung acasă, dacă-mi este frică să dorm noaptea în parcări.
Lumea nu e obișnuită neapărat cu femei șoferițe de TIR, dar aici lucrurile se văd totuși diferit. Mai sunt șoferițe de TIR în Spania, cât și în alte țări”, povestește Adriana Oltean.
Originară din Reteag, Bistrița, pasiunea Adrianei pentru mașini i-a fost insuflată de tatăl ei, mecanic auto.
”El m-a îndrumat și m-a determinat să mă fac șoferiță de TIR. Practic am crescut în atelierul tatălui meu.
În copilărie eram pasionată de mașini, eram mereu înconjurată de ele. Eram mică și pe acele drumuri de țară, tatăl meu mă lua în brațe, la volan… eram atât de fericită”. Și nu a rămas și singură pe acest drum, fiind urmată și de sora ei mai mică.
La 18 ani și-a luat permisul auto categoria B, la 24 de ani a absolvit pentru categoriile de TIR. Înainte să se apuce de șoferie serioasă, a lucrat într-o fabrică din Bistrița, timp de 4 ani.
S-a căsătorit la 22 de ani cu ”colegul din liceu”. Au făcut împreună școala de șoferi profesioniști și au ales o ”viață pe roți”. Și s-au mutat în Almeria, Spania.
”Mă plimbam cu soțul meu și am văzut o reclamă pentru o școală profesionistă de șoferi. Am spus să intrăm și să întrebăm. Cei de acolo, când ne-au văzut, au spus că dacă ne înscriem în ziua respectivă ne vor face și o reducere și ne vor înscrie în grupul care s-a format atunci. Așa că ne-am înscris și am dat amândoi examenul.
Îmi amintesc că când m-am urcat pentru prima dată la volan mi s-a părut că e nesfârșit, are 17 metri lungime. Mi-a fost frică să nu mă agăț și să iau totul după mine. Am avut emoții, dar apoi m-am obișnuit foarte repede!”, spune Adriana.
Bate drumurile alături de soțul ei. Tocmai d-asta, crede ea, n-a avut niciodată parte de incidente de hărțuire sexuală sau violențe asupra ei. ”Nu am condus niciodată singură, dar nu aș avea o problemă cu asta”, explică Adriana. Știe însă că rutele pe care le parcurge cu TIR-ul din Spania în Norvegia și Franța sunt mai sigure.
Dincolo de salariul mult mai mare pe care l-a câștigat în vestul Europei, aproximativ 5.000 de euro pe lună, ca familie, Adriana explică de ce nu a ales România.
”Este mult mai ușor și mai sigur să circuli pe autostrăzi decât pe drumuri naționale. În România se circulă cel mai mult prin localități și este destul de periculos, pentru că se mai joacă copiii pe marginea drumului și oricând pot să îți sară în față, circulă căruțe, bicicliști, animale”, spune Adriana.
Nu dorm în hoteluri la marginea drumurilor, pentru că repausul săptămânal îl face de obicei acasă, în Almeria. Dacă nu ajung la timp acasă, dorm în TIR, în parcare.
”În cabina de TIR avem foarte multe lucruri personale, deoarece 90% din timp îl petrecem aici. Avem dulapuri cu haine, frigider, cuptor cu microunde, spațiu pentru depozitat mâncarea, măsuță, două paturi, ne-am decorat camionul cu perdeluță, covorașe pufoase, lumini colorate, niciodată nu ne urcăm încălțați în TIR, încălțămintea mereu o lăsăm pe scară”, descrie Adriana ”casa pe roți”.
În prima cursă pe care a efectuat-o, își amintește tânăra, a fost speriată și stresată. ”Îmi era frică de gabaritul TIR-ului (lung de aproximativ 17 m). Mă uitam în oglinzi și aveam senzația că nu se mai termină semiremorca, mă gândeam mereu ca nu cumva să lovesc alte mașini”.
Dar a prins încredere în abilitățile ei de șofat și de la a doua cursă a început să fie mai relaxată. ”Începea să-mi placă din ce în ce mai mult”.
În primii doi ani a făcut curse Spania-Norvegia. ”Curse lungi și frumoase, mai ales vara, când în Norvegia ziua este foarte lungă”. Încărca din Spania fructe și legume pentru Norvegia, iar de aici ducea pește somon în Spania și Franța.
Iernile sunt mai grele, ca pentru orice șofer. Cu atât mai mult pentru unul de TIR.
”Îmi amintesc și acum când trebuia să încarc/descarc la unele firme din Norvegia și nu puteam scoate TIR-ul din parcare din cauza zăpezii, iar lanțurile pe care le puneam la roți, împreună cu soțul meu, de multe ori nu făceau față și se rupeau”, povestește Adriana.
În ultimii doi ani, cel mai des a mers în curse Spania-Suedia, uneori și Danemarca. Le duce fructe și legume nordicilor, iar de acolo se întoarce cu lactate, cereale și bere pentru supermarketurile din Spania.
”M-a impresionat peisajul din nordul Norvegiei (lacurile, munții) care transmit multă liniște, casele, care sunt majoritatea din lemn (au o arhitectură diferită față de cele din România) și sunt multe tuneluri pe sub apă”, povestește Adriana.
O cursă normală începe din sudul Spaniei (Almeria) și se termină în Suedia (Helsingborg). Cea mai lungă cursă a fost din sudul Spaniei până în nordul Norvegiei.
”Iubesc această meserie și mă bucur din plin când sunt la volanul TIR-ului. Îmi place foarte mult să conduc, să călătoresc, să cunosc locuri noi, iar salariul este unul atractiv”, explică Adriana. Îi lipsesc însă familia și cei dragi de acasă, pe care apucă să-i vadă o dată pe an.
Un drum lung însă nu este lipsit de pericole. Fie că este vremea turbulentă, gheața de pe șosele, alți participanți în trafic sau chiar hoții care atacă TIR-uri.
”Am avut, cu ceva timp în urmă, descărcare la Madrid, iar pentru că am condus toată noaptea, eram foarte obosiți și după ce am terminat, ne-am pus să ne odihnim puțin. Când ne-am trezit, hoții ne furaseră paleții pe care se pune marfa.
Înainte nu aveam închizători pentru acei paleți și când mergeam la Madrid, pentru că acolo se fură paleții, încercam să nu dormim sau dormeam pe rând. La firma la care lucrăm acum ne-au pus închizători speciale și nu se mai pot fura”, spune Adriana.
Își amintește un episod mai puțin plăcut și din Germania.
”Am încărcat cartofi (sunt puși în saci mari de o tonă), aveam încărcați 20 de saci și trebuia să descărcăm în zona Madridului.
Mai aveam vreo oră până la descărcare, era noapte și conduceam eu. Drumul era foarte liber pe autostradă, aveam doar un TIR în față, care mergea mai încet, iar eu m-am băgat să îl depășesc.
În depășire a apărut o mașină mică în spatele meu, iar cum erau doar două benzi de circulație a trebuit să aștepte în spate până când terminam de depășit. Cred că s-a enervat și îmi tot făcea flash-uri cu farurile.
După ce am revenit pe prima bandă, cel cu autoturismul s-a băgat în fața TIR-ului meu și a frânat brusc. Era cât pe ce să intru în el, pentru că nu m-am așteptat. Am pus și eu frână brusc și mi-a făcut așa de mai multe ori.
Când am ajuns la descărcare, sacii de cartofi erau înclinați din cauza frânării și mai mult de 500 kg de cartofi s-au vărsat pe jos, iar cei de la depozit n-au mai vrut să ne descarce până când nu am adunat toți cartofii. Am pierdut foarte multe ore”, povestește Adriana.
Adriana crede că oboseala șoferilor este motivul cel mai frecvent pentru accidentele de pe șosele.
”Nu poți circula mai mult de 20 de ore când ești în echipaj, 10 ore fiecare, după care trebuie obligatoriu să faci pauză 9 ore și pe urmă poți porni din nou la drum”, explică Adriana.
După multe ezitări și evaluări ale riscurilor, românca împreună cu soțul ei și-au deschis propria companie de transport.
”Ne-am gândit de mult timp să ne creăm o companie. Dar eram foarte descurajați. Toți cei care au avut firme de transport marfă ne-au spus că este scump, că nu scoți investiția, că este greu, că este riscant. Și ne-au descurajat. Apoi am văzut că și-a cumpărat un alt camion, apoi altul…
Și atunci am spus că ceva nu e în regulă. Așa că am decis să nu-i mai ascultăm și să nu renunțăm. Deci de o lună și jumătate avem firma noastră și propriul nostru camion. Este o bucurie atât de mare! Suntem extrem de fericiți și așteptăm cu nerăbdare dezvoltarea în continuare!”, spune Adriana Oltean.
